O echipă de specialiști a prezentat o nouă teorie referitoare la ce se află în adâncul Pământului. O planetă în formare s-ar fi cionit cu planeta noastră iar în urma impactului a apărut Luna, dar și modificări în structura Pământului.
Cionirea ar fi avut loc în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Se pare că impactul ar avea și acum consecințe asupra Pământului întrucât în adâncuri ar fi și acum rămășițe ale protoplanetei (n.r. planetă în formare).
Protoplaneta a fost denumită Theia. Impactul ar explica conglomeratele de roci fierbinţi, de dimensiuni continentale care se află în prezent în mantaua terestră – una dintre ele sub Africa şi cealaltă sub Pacific.
Live Science informează că dacă aceste formațiuni s-ar fi aflat la suprafața Terrei ar fi de 100 de ori mai înalte decât Muntele Everest, adică peste 800 de kilometri.
Impactul cu protoplaneta Theia a dus la formarea Lunii și a transformat suprafața Pământului într-un ocean de magmă, iar unii oameni de știință teoretizează că conglomeratele s-au format pe măsură ce magma s-a răcit și s-a cristalizat. Alții consideră că aceste conglomerate conțin roci de pe Pământ care au scăpat cumva de efectele coliziunii, fiind neperturbate de milioane de ani, lângă centrul planetei.
Dar săptămâna trecută, la Conferința științei lunare și planetare, Qian Yuan, doctorand în geodinamică la Universitatea de Stat din Arizona (ASU) Tempe, a prezentat o ipoteză alternativă.
Acesta susțin că după impactul de formare al Lunii, materialul dens din mantaua protoplanetei Theia ar fi putut coborî adânc sub suprafața Pământului, acumulându-se în ceea ce noi acum cunoaștem drept „conglomerate”. Conform modelelor lui Yuan, rocile cu 1,5% până la 3,5% mai dense decât mantaua Pământului nu s-ar amesteca în roca din jur. Mai degrabă, s-ar scufunda până la fundul mantalei, lângă miezul interior.
„Această idee nebună este cel puțin posibilă”, a declarat Yuan pentru Science.
Un studiu din 2019, publicat în revista Geochemistry, susține ideea că mantaua protoplanetei Theia era mai densă decât cea a Pământului – cu aproximativ 2% până la 3,5% mai densă, a raportat Science. Autorii studiului au tras concluzii despre dimensiunea și compoziția chimică protoplanetei pe baza unei analize a rocilor lunare, care conțineau un raport mult mai mare de hidrogen ușor la hidrogen greu decât rocile de pe Pământ.
Potrivit teoriei lui Yuan, în timp ce rocile mai ușoare au ajuns în spațiu și au dus la formarea Lunii, bucăți de manta bogată în fier ar fi ajuns spre nucleul Pământului în urma impactului cu Theia, unde s-au așezat și au format conglomeratele.
„Cred că [ideea este] complet viabilă până când cineva îmi spune că nu este”, a declarat pentru Science Science Edward Garnero, un seismolog la ASU Tempe care nu a fost implicat în cercetarea menționată.